ALTOIREA

ALTOIRE

Altoirea este transplantarea unui butaş , ochi sau a altei parăţi de la o plantă numite altoi la o altă plantă numită potaltoi. Altoiul se uneşte cu portaltoiul în aşa fel , ca să concreasă şi sa dezvolte ca un organizm unitar.

 Altoirea este principalul procedeu de inmulţire a plantelor pomicole şi a multor plante decorative, intucît cele inmuţite prin seminţe îşi perd mulre dein calităţile pozitive. Însă din anchititate omul a început să înmulţească cele mai bune plante pomicole e cale vegetală: prin diziziunea tufelor, prin marcote, butaşi, altoire.

 În cazul altoirilor rolul principal în formare noilor ţesuturi conducătoare îl joacă canbiul un strat subţire de celule vii, care se află înre scoarţă şi csilemă, deaceia principala condiţie necesară penru concreştere bună a portaltoiului cu altoiul este potrivire straturilor lor cambiale. Portaltoiul şi altoiul se influenţeaza reciproc. Sub influenţa portaltoiului se schinbă putrea de creştere a arborilor, începutul fructificări , longivitauea, productivitatea, calitatea fructelor, marimea şi cuşloarea lor şi alte particularităţi.

  Altoirea se face iarna, primavara şi vara se face pe rădăcină, lăsături, buturugă, tulpină, pe ramurile selectate şi pe ramrile anuale. Se cunosc peste 150 de procedeie de altoire, dar se practică numai vre-o zece.

 Cel mai des se face altoirea în ochi ( cu mugure ), cunoscuta sub denumirea deoculare sau oculaţie, şi altoirea cu ramură detaşată cu o porţiune de ramură sau radacină. Altoirea în ochi se face de obicei în iulie, cînd ramurile folosite ca altoi sau format bine mugurii, ear la portaltoi se desprinde coarja de pe lemn. Pe potaltoi la 7...10 cm înalţime de la sol se face o tăetură în formă de T cu lungimea de 2.5.....3 cm, apoi cu capătul neascuţit al cuţitului de altoire se depărtează colţurile corji şi se introduce scutişorul ( o bucată de coarja cu mugure de la altoi ) de aceiaşi lungime ca şi tăitura. După aceasta se leagă locul cu o fîşie îngusta de peliculă lăsind mugurile liber.

 Altoirea curamura detaşată se face, de regulă iarna şi primăvra. Cea mai simplă este altoirea sub scorţă. Sunt răspindite, de asemenea altoirea prin copulaţie simplă, prin copulaţie amelioretă ( cu pană ) şi altoirea în dispicătură. Atît altoira prin copuleţie sinplă, cît şi cea prin copulaţie cu pană se fac, de obicei, în decursul perioadei de repaus a plantelor, primavara devreme şi iarna. Butaşi se eau cu 2..3 ochiuri ear portaltoiul se pregateşte de cu toamnă şi se păsrează în zăpadă sau subsol în nisip umed la o temperatură de aproape de 0°C. După altoire portaltoiul şi altoiul concresc la o tenperatură de +22....23°C. Apoi materialul concrescut se pastreaza pîna la sadire la tenperatură joasă. Altoirea în despicatură se efectuează cînd seva nu circulă, butaşul se întroduce în crapătură facuta în portaltoi.

 Altoirea este o operaţie fină şi se face cu instrumente curatr şi bine ascuţite. În caz contraraltoirea nu reuşeşte.