joi, 2 mai 2013

BOLILE PLANTELOR AGRICOLE


                        BOLILE PLANTELOR AGRICOLE



Boala a unei plante agricole se numeşte tulburarea respiraţei, transpiraţie, asimilaţie, fotosinteză şi a altor procese vitale provocată de organizme patogene, de condiţi nefavorabile etc. Se manifestă prin diferite simtome sau caractere exterioare ( putrezire, pătare, necroze, ofilire, deformare, tumori, exrescenţe etc.). În dependenţă de cauze bolile plantelor se împart în neinfecţioase şi infecţioase.
 Bolile neinfecţioase sînt cauzate de condiţile nefavorabile de sol şi climatice ( insuficienţă, sau excesul de substanţe nutritive, de cultură, de umezeală ) sau de vătămările mecanice ale plantelor: rupere, stricare de grindină etc. La plantele atacate de aceste boli se schiunbă culoarea frunzelor, apar diferite pete, crapă coarja, în cele din urmă plantele se vestejesc. Adesea, dacă sînt înlăturate cauzele care le provoacă, acestea dispar treptat.
  Bolile infecţioase ale plantelor sînt provocate de organizme vii: ciuperci, bacteri, virusuri, precum şi de organizme micoplazmice. Ele pot fi transmise de la o plantă la alta. Cînd boala atacă o anumită regiune a organizmului plantei, ea se manifestă sub formă de pete, putregai, creştere anormală a ţesuturilor, mortificarea scoarţei. În cazul unei boli jenerale, cînd provocatorul acestea se răspîndeşte prin intermediul sistemului vascular, plantele se ofilesc. Cauza boli se poate după semnele exterioare şi prin analiză microscopică.
  Ciupercile şi bacterile nimeresc în ţesuturile plantelor prin locurile dăunate de insecte, de grindină sau de maşinile agricole în tinpu lucrărilor, precum şi prin orificiele naturale: glandele nectarifere şi stomatele frunzelor. Ciupercile şi bacterile sînt transportate de vînt, ploae, insecte, păsări şi de om. Virusurile, însă, nimeresc în plante prin rani şi se transmite prin numai prin seva plantelor bolnave cînd acestea vin în cotact cu cele sănătoase sau la tăere, recoltare: ele pot fi introduse de insectele cu aparatul bucal pentru inţepat si supt (păduchi, de frunză, ploşniţe, cicadite).
  Bolile culturilor pomicole şi ale arbuştilor fructiferi. Făinarea-mărului este răspîndită mai mult în regiunea de sud. În pepeniere ea uneori atacă toţi pueţi. Ea se manifestă primăvara devreme prin apariţiea unei strat făinos pe inflorescenţe, frunze şi lăstari. Din această cauză florile nu formează ructe, frunzele încep să cadă, ear vîrfurile plantelor se usucă. Arbori atacaţi încep să devină mai sensibeli la frig, ear recolta lor începe să scadă cu 20...80%. 
                        

  Rapănu marului şi părului sînt boli criptogamice răspîndite în regiunile cu o cantitate mare de precipitaţi, care cad vara şi mai ales primăvara. Pe frunze apar pete catifelate negre-verzui, din care cauză ele se usucă şi cad inainte de vreme. Fructele se deformează şi crapă.

  Cancerul-negru atacă frunzele, fructele şi, mai ales, scoarţa trunchiului şi a ramurilor. Este deosebit de periculos cînd atacă scoarţa, deoarece ramurile de mai sus de regiunea atacată mor. Dacă boala atacă trunchiul de jur înprejur, moare întregul arbore. Coacăzul negru şi agrişul sînt atacate de boala criptogamică numită făinarea. Foarte periculoasă este flauşarea (flocoşarea) coacăzului-negru, provocată de un organozm micoplazmic, care se transmite cu butaşi luaţi de la plantele bolnave, sau de către căpuşa-de-mugure-a-cocăzului. Plantele bolnave nu mai fructifică şi trebue distruse. Frunzele lor devin trilobate, cu nervurile pronţate, îşi perd mirosul specific de coacăz. Ele sînt mai mici de cît cele sănătoase şi cu mult mai lungi. Florile devin mai bătute (calciul, corola şi staminele se transformă în nişte excescenţe de culoarea violetă). 
  Cia mai dăunătoare boală a fragului este putrgaiul-cenuşiu. În ani cu multă umezeală din cauza  lui se perde uneori peste jumătate de recoltă.
  Bolile plantelor legumicole. Varza, napul, ridichia şi buruenele cruşeţeaua, traista-ciobanului etc. sînt atacate de aşa-numita hernie-a-verzei. Pe radăcinele plantelor atacate se formează nişte nodozităţinde difrite marimi. Plantele atacate cresc mai incet, în tinpul călduros al zilei frunzele lor pălesc.
  Mana-tomatelor este provocată de ciuperca fitoftora şi atacă fructele, frunzele şi tulpinele. Se manifestă sub formă de pete cafeni. Cel mai des sînt atacate fructele, în ani cu multă umezeală se perd pînă la 60...80% din recoltă. De obicei, boala trece dela tomate la cartof, la care ciuperca atacă curpeni şi tuberculi.

  O boală foarte periculoasă este cancerul-cartofului, cunoscută sub denumirea de rîea-neagră-a-cartofului. Ciuperca ce-l provoacă atacă mai des turberculii şi stoloni, mai rar tulpinele. Pe tuberculi atacaţi se formează nişte excrescenţe mari (la început de culoare albă, apoi devin cenuşi şi încep să putrezească). Provocatorul boli se păstrează mult tinp în sol.

 În regiunea de sud este raspîndită antracnoza-cucurbitaceelor. Bacterioza-castraveţilor atacă frunzele (formează pe ele pete brune-cenuşi colţuroase) şi fructele, care se acopăr cu ulceraţii şi capătă, de regulă, o formă de cîrlig.
  Bolile culturilor de cînp. Culturile cerialiere deseori sînt atacate de provocate de diferite specii de ustilajinale. Aceste sînt nişte ciuperci care atacă boabe aparte, spice întregi, frunze şi tecile lor, transformîndu-le într-o masă neagră de spori (mălura-grîului, taciunele-zburător-al-grîului, orzului şi ovăsului, tăciunele-frunzelor şi al tulpinilor de grîu ş.a.). La fel de dăunătoare sînt uredinalele, unele dintre care pentru o dezvoltare normală au nevoe de gazdă intermediară (dracila, verigarul ş.a.). Atacînd aproape toate organele aeriene ale plantelor, provocatori rugini duc la formare unor babe pipernicite, cea ce reduce cu mult recolta. Cele mai dăunătoare sînt rugina-neagră-a-graminelor, rugina-brună-a-grîuluişi secări, rugina-galbenă-a-graminelor, rugina-coronată-a-ovăsului ş.a. Semănăturile de toamnă sînt atacate de făinare, mucegaiul-de-zăpadă, fuzarioza.

  Bolile viţei-de-vie. Mildiul (mana viţei-de-vie) este ce mai primejdioasă boală a viţei-de-vie. Este provocată de o ciupercă şi se manifestă prin apariţiea pe frunze a unor pete uleioase gălbui, acoperita cu un puf albicios (pori ciuperci).Boala atacă mugurii îmbobiciţi, frunzele, florile, ovarele şi lăstari tinere, ramurile ciorchinilor; ea provoacă putregaiul.brun-al-bobiţelor, reducînd considerabil recolta de struguri şi calitatea ei, mai ales, în ani ploioşi. A pătruns Europa din America, sa răspîndit în toate zonele viticole (în afară de Asiea Mijlocie). 

Oidimul viţei-de-vie atacă toate organele verzi a le plantelor. Mai întîi pe frunze apar pete acoperite cu un strat alb-făinos, care apoi se răspîndesc pe peţioluri, lăstari, cîrcei şi ciorchini. Marginile frunzelor atacate se îndoae în sus, devin fragile, frunzele se răsucesc şi cad.

 Bobiţele crapă pînă la seminţe. Boala este mai răspîndiă în regiunile viticole cu climă uscată şi caldă. Nocivitatea oidiumului constă în reducerea capacităţi de asimilare a frunzelor, scăderea rezistenţi la ger, ear ca urmare a cantităţi şi calităţi recoltei de struguri. Antracnoza atacă toate organele verzi ale viţei-de-vie, în special ale portaltoiurilor şi hibrizilor producători direcţi, uneori şi ale soiurilor europeni. Pe frunze se formează pete cenuşi cu bordură brună-închisă de diferite forme şi dimensiuni; părţile atacate cad, lăsînd perforaţii. Pe lăstari se formează răni adînci de culoare închisă şi butucul pere treptat. Putregaiul-roşu se manifestă sub formă de pete (întîi clorotice, apoi brune) în unghiurile dintre nervurile mari ale frunzelor, care ulterior se usucă şi cad. Necroza cu pete este o boală foarte periculoasă răspîndită în zona culturi altoite a viţei-de-vie. Ea atacă coardele portaltoi şi altoi, viţele altoite, braţele şi tulpinele butucilor, oprind dezvoltarea lor generală. Cancerul bacterial apare în locurile lezate de pe coletul rădăcini, pe tulpină, pe zonele de concreştere a altoiului cu portaltoiului. Se manifestă prin tumori, care la început sînt albe şi moi, apoi devin dure şi cresc, căpătînd o culoare cafenie-închisă. Plantele atacate rămîn în urmă cu creşterea şi dezvoltarea, majoritatea per. Bolile virotice, provocate de virusuri, sînt şi ele dăunătoare şi aduc pagube mari. Cele mai periculoase boli sînt: scurt-nodarea, cloroza infecţioasă, răsucirea frunzelor, mozaicul frunzelor, mozaicul nervurilor, brăzdarea lemnului şi necroza nervurilor.
  Măsurile de combatere a bolilor plantelor agricole. Pentru conbaterea bolilor şi a dăunatorilor se aplică urmatoarele metode agrotehnice, fizico-mecanice, chimice şi biologice: stropirea plantelor cu preparate speciale (chimice şi biologice), destinate pentru lupta contra ciupercilor şi bacterilor, distrugerea resturilor vegetale, buruenilor şi gazdelor intermediare, folosirea unui material de semănat şi sadit sănătos, respectarea termenelor optime de semănare, aplicarea asolamentelor, folosirea soiurilor rezistenţei la boli, tratarea seminţelor, coardelor de viţă-de-vie ş.a.     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu