Verdeţurile
Lăptuca, spanacu, măraru, muştaru, cresonul e.t.c. sint plante legumicole anuale, rezistente la frig. Ele au o perioadă de vegetaţie scurtă 25...45 zile. Frunzele şi căpătinele se folosesc în alimentaţie în stare crudă. Savanîi au descoperit, că natura chimica a clorofilei din frunze este asemănatoare cu cea hemoglobinei singelui. Consumind frunze verzi, noi ne asigurăm organizmul cu un semiprodus de hemoglobină. Aceste plante prezintă o sursă de vitamine, acizi organici şi săruri minerale.
Lăptuca, denumită şi salată, este o plantă din familiea conpozite. Se cultivă pe terenuri deschise şi adapostit. Se cunosc multe varietaţi: lăptuca cu frunzele ovate, lăptuca căpăţină
(formează în 55...95 de zile o căpăţină turtită), lăptuca romen (formează în 70...100 de zile o căpăţină ovală alungită). Se cultivă, de asemenea, andiva, escariolul şi cicoarea de radacină.
(formează în 55...95 de zile o căpăţină turtită), lăptuca romen (formează în 70...100 de zile o căpăţină ovală alungită). Se cultivă, de asemenea, andiva, escariolul şi cicoarea de radacină.
Se cultivă primavara devreme, seminţele se seamăna in brazdiţe la o distanţă de 10...15 cm şi la adincimea de 1...1,5 cm. Cantitatea de seminţe este de 1,5...2g la 1 m² . Lăptuca se recoltează cînd are 7...10 frunze. Toamna se întrouc la 1 m² pîna la 4 kg de balegar, cîte 2...3 g de sperfosfat, 1...1,5 g de sare potasică, ear primavara 1...1,5 g de îngrăşăminte cu azot. În perioada secetoasă lăptuca se uda (cîte 10...15 l de apă la 1 m²).
Lăptuca pentru frunze se poare cultiva si printre rindurile a altor culturi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu